skip to main |
skip to sidebar
Blog neoficial
"...eu promovez în tot ceea ce fac ... poezia de cea mai bună calitate. Ea nu are vârstă." ...
să-mi cânţi, cobzar !
Arhiva
-
▼
2008
(139)
- ► septembrie (20)
-
▼
mai
(29)
- Iubesc femeia...
- Femeia, eterna poveste
- Câte stele sunt pe cer
- Umbra plopilor
- Albatrosul ucis
- Da-mi gurita s-o sarut
- Pe bolta când apare luna
- Steaua de vineri
- Ardealul
- Ravas
- Muge-adânc un cerb în codru
- Dans
- Amintirea paradisului
- Cu isus în celula
- La Paris
- Niciodata toamna
- Primavara
- Viata lumii
- Veniti privighetoarea cânta
- La visul profan
- Stuful de liliac
- Se duce
- In arcane de padure
- Cântec
- Excelsior
- Psalmi moderni VI, IV
- In archangel
- Au înnebunit salcâmii
- Noapte de mai
Noua ne place ...
Domnului Tudor
Blog neoficial
 |
Etichete
- "Cu Iisus în celulă" 2006 (12)
- "Diligenţa cu păpuşi" 2004 (19)
- "Iarna simfonic" 2003 (9)
- "Mie-mi pasa" (2)
- "Pe-un franc poet" (2002) (3)
- "Răsuri şi trandafiri" (3)
- "Vara simfonic" 2005 (9)
- "Veniţi privighetoarea cântă" (1976) (15)
- "Viaţa lumii" (1974) (6)
- Calvarul unei inime pribegi (2007) (21)
- Carul cu flori (2)
- Mahalaua Mon Amour (1)
- Parfumul nebunelor dorinti (9)
- petrecere cu taraf (15)
- Primavara (9)
- Primavara Simfonic (4)
- Program spectacole şi turnee (3)
- Suflet de român (10)
- Taina cuvintelor (5)
- toamna simfonic (12)
iarna...
1 comentarii:
Când dinspre pomi spre mare se răsucise vântul,
Şi-n catifeaua umbrei nisipul amorţea,
L-a scos un val afară cu grijă aşezându-l
Pe-un cimitir de scoici ce strălucea.
La marginea vieţii clocotitoare-a mării
Sta nefiresc de ţeapăn, trufaş, însă răpus.
Priveşte încă parcă talazurile zării
Cu gâtul galeş îndoit în sus.
Priveşte încă parcă talazurile zării
Cu gâtul galeş îndoit în sus.
Murdare si sărate-s aripile-i deschise,
Furtuna ce-l izbise îi cânta-un surd prohod
Lucesc multicolore în juru-i scoici ucise
Al căror miez căldurile îl rod.
De valuri aruncate pe ţărmul sec si tare
Muriră fără luptă sclipind acum bogat,
Le tulbură lumina lor albă, orbitoare,
Aripa lui cu mal întunecat.
Deasupra ţipă-n aer dansând în salturi bruşte,
Sfidând nemărginirea, un tânăr pescaruş.
Razboinicul furtunii zvârlit între moluşte
Rasfrânge-n ochiu-i stins un nou urcuş.
Când briza se-nteţeşte aripa-i se-nfioară
Si, reînviat o clipa de-un nevăzut îndemn,
Îţi pare ca zbura-va din nou, ultima oară,
Spre-un cimitir mai sobru şi mai demn.
Îti pare ca zbura-va din nou, ultima oară,
Spre-un cimitir mai sobru si mai demn.
Trimiteți un comentariu