La visul profan

5 mai 2008

Frumos ca îngerii din cer
E visul ce-n adânc mister urzesc
În mii de gânduri îl prefac
Căci albele conture-mi plac
O vis frumos, cât te iubesc !

Când din 'nălţime te cobori
Cu ochii tăi scânteietori
O vis, vis parfumat de buze dulci
Tu vii cu mine să te culci
S-alunec în al tău abis.

Frumos cum nu e pe pământ
Nici om, nici cuget, nici cuvânt
Vis alb, încolonat de primăveri
Că te iubesc n-o ştii de ieri
Nici tu, nici corpul tău roz-alb.

Fă-mi loc în floarea ta de crin
Să nu m-ajungă alt suspin
Decât suspinul unei voluptăţi
Într-însul cu eternităţi
Ce sunt scutite de urât.

Iar când vom fi transfiguraţi
Ca doi columbi înaripaţi, în sus
Luând-o prin vazduhul alb
Eu corp albit, tu corp roz-alb
Să dispărem către apus.

(Fă-mi loc în floarea ta de crin
Să nu m-ajungă alt suspin
Decât suspinul unei voluptăţi
Într-însul cu eternităţi
Ce sunt scutite de urât.)

Alexandru MACEDONSKI