In arcane de padure
În arcane de pădure întuneric ce spăimântă.
Frunza tace lânga frunză şi copac lângă copac;
Noapte tristă, noapte mută, noapte moartă, cer opac
Dar privighetoarea cântă, dar privighetoarea cântă.
În arcane de pădure vijelie ce spăimântă,
Trasnet roşu ce-nfăşoară şi surpare de potop;
Pentru ce e armonia o mânie fără scop,
Dar privighetoarea cântă, dar privighetoarea cântă.
În arcane de pădure grozavie ce spăimântă,
Aurora-ntârziată nu s-arată sub frunziş,
Întunericul în cale i s-a pus in curmeziş
Dar privighetoarea cântă, dar privighetoarea cântă.
Versuri : Alexandru Macedonski
("Literatorul", 2 august 1890)
Mahalaua Mon Amour
selectiuni din concert
..
Tudor Gheorghe ne-a educat in spiritul Mahalalei Mon Amour!
Unde putem incadra spectacolul lui Tudor Gheorghe care s-a desfasurat in ultimele doua seri la Sala Palatului? In limitele normalului, am putea spune, asa cum ar trebui sa fie el, adica normalul: un concert in care toata sala (plina ochi) raspunde cu entuziasm provocarilor artistului, in care respira in acelasi moment cu acesta, in care rade si plange deopotriva, in care sentimentele si emotiile se dezlantuie in cel mai natural mod, in care aplauzele sunt refulari ale unei atmosfere coplesitoare de dramatism sau dimpotriva bucurie.
Asa am putea descrie normalul maestrului Tudor Gheorghe, care ne-a daruit o alta lectie de cultura, din dorinta de a reconstitui izul mahalalei interbelice, evidentiind cu mare har componenta filosofica a pieselor din perioada de aur a culturii romanesti de atunci, dar tinand cont in aceeasi masura de partea nesofisticata, primitiva, care a ridicat de altfel muzica lautareasca la rangul de arta.
Spectatorii au trecut rapid prin stari extreme, Tudor Gheorghe daruind un manunchi de cantece de dor si jale, de iubire si de moarte, de viata si de bucurie, ale autorilor necunoscuti sau cunoscuti, din care il putem mentiona pe Anton Pann. Dramatismul realist si autentic prezent in versurile cantecelor, in special prin reconstituirea mortii sau a durerilor sufletesti din apropierea mortii a fost cu mai multa putere accentuat de interpretarea desavarsita a maestrului, creand in scurt timp o atmosfera apasatoare si incarcata.
Spectacolul a fost insa presarat si de umor, maestrul dezvaluind ironic parerea proprie despre emisiunile din ziua de astazi, in al carui format nu se incadreaza, exprimandu-si in acelasi timp regretul fata de disparitia emisiunilor autentice de cultura. In plus, interventiile maestrului dintre piese, oferind explicatii versurilor spre o mai buna intelegere, a facut ca publicului sa se afunde complet in atmosfera nefalsificata a mahalalei.
.
Maestrul a dorit sa prezinte publicului si o manea originala, demostrand ca trendul manelistic din ziua de astazi nu are nicio legatura cu adevaratul inteles al termenului, atragand exclamatii de admiratie.
Taraful care l-a acompaniat pe maestru a impresionat prin tonurile veritabile si impecabil redate ale muzicii mahalalei interbelice, plina de acorduri bizantine, dar si ale folcorului nostru cu intonatii similare bocetului, facand ca perceptia asupra perioadei ce a facut obiectul spectacolului sa devina mai clara si mai intensa.
.
Prin acest eveniment, maestrul si-a atins scopul de a completa un ciclu de restituiri muzicale, propuse in special tinerilor si de a reda starea unei “lumi speciale, a durerii si a bucuriei, spre o mai dreapta cinstire a domnilor lautari: Zavaidoc, Gheorghe Motoi, Faramita Lambru, Dona Siminica, Romica Puceanu, etc.”.
sursa: www.vreaubilet.ro
..
Tudor Gheorghe ne-a educat in spiritul Mahalalei Mon Amour!
Unde putem incadra spectacolul lui Tudor Gheorghe care s-a desfasurat in ultimele doua seri la Sala Palatului? In limitele normalului, am putea spune, asa cum ar trebui sa fie el, adica normalul: un concert in care toata sala (plina ochi) raspunde cu entuziasm provocarilor artistului, in care respira in acelasi moment cu acesta, in care rade si plange deopotriva, in care sentimentele si emotiile se dezlantuie in cel mai natural mod, in care aplauzele sunt refulari ale unei atmosfere coplesitoare de dramatism sau dimpotriva bucurie.
Asa am putea descrie normalul maestrului Tudor Gheorghe, care ne-a daruit o alta lectie de cultura, din dorinta de a reconstitui izul mahalalei interbelice, evidentiind cu mare har componenta filosofica a pieselor din perioada de aur a culturii romanesti de atunci, dar tinand cont in aceeasi masura de partea nesofisticata, primitiva, care a ridicat de altfel muzica lautareasca la rangul de arta.
Spectatorii au trecut rapid prin stari extreme, Tudor Gheorghe daruind un manunchi de cantece de dor si jale, de iubire si de moarte, de viata si de bucurie, ale autorilor necunoscuti sau cunoscuti, din care il putem mentiona pe Anton Pann. Dramatismul realist si autentic prezent in versurile cantecelor, in special prin reconstituirea mortii sau a durerilor sufletesti din apropierea mortii a fost cu mai multa putere accentuat de interpretarea desavarsita a maestrului, creand in scurt timp o atmosfera apasatoare si incarcata.
Spectacolul a fost insa presarat si de umor, maestrul dezvaluind ironic parerea proprie despre emisiunile din ziua de astazi, in al carui format nu se incadreaza, exprimandu-si in acelasi timp regretul fata de disparitia emisiunilor autentice de cultura. In plus, interventiile maestrului dintre piese, oferind explicatii versurilor spre o mai buna intelegere, a facut ca publicului sa se afunde complet in atmosfera nefalsificata a mahalalei.
Maestrul a dorit sa prezinte publicului si o manea originala, demostrand ca trendul manelistic din ziua de astazi nu are nicio legatura cu adevaratul inteles al termenului, atragand exclamatii de admiratie.
Taraful care l-a acompaniat pe maestru a impresionat prin tonurile veritabile si impecabil redate ale muzicii mahalalei interbelice, plina de acorduri bizantine, dar si ale folcorului nostru cu intonatii similare bocetului, facand ca perceptia asupra perioadei ce a facut obiectul spectacolului sa devina mai clara si mai intensa.
Prin acest eveniment, maestrul si-a atins scopul de a completa un ciclu de restituiri muzicale, propuse in special tinerilor si de a reda starea unei “lumi speciale, a durerii si a bucuriei, spre o mai dreapta cinstire a domnilor lautari: Zavaidoc, Gheorghe Motoi, Faramita Lambru, Dona Siminica, Romica Puceanu, etc.”.
sursa: www.vreaubilet.ro
colaje de pe trilu
101-Tudor_Gheorghe_-_04_-_Epistola_II_(Romulus_Vulpescu)
102-Tudor_Gheorghe_-_03_-_Ardealul_(Marin_Sorescu)
103-Tudor_Gheorghe_-_05_-_In_Limba_Ta_(Grigore_Vieru)
104-Tudor_Gheorghe_-_02_-_Nunta_Domnitei_(Al.O.Teodoreanu)_Balada_De_Copilarie_(Adrian_Paunescu)
105-Tudor_Gheorghe_-_06_-_Cercul_(Marin_Sorescu)
106-Tudor_Gheorghe_-_07_-_Ursul_Romanesc_(Mihai_Beniuc)
107-Tudor_Gheorghe_-_08_-_Risipei_Se_Deda_Florarul_(Lucian_Blaga)
108-Tudor_Gheorghe_-_09_-_Calatorul_(Vasile_Alecsandri)
109-Tudor_Gheorghe_-_10_-_Umbra_Plopilor_(Ion_Horea)
110-Tudor_Gheorghe_-_11_-_Cind_Eram_Mai_Tinar_(Cezar_Ivanescu)
111-Tudor_Gheorghe_-_12_-_Spovedania_Unui_Copil_Al_Erosului_Nostru_(Romulus_Vulpescu)
112-Tudor_Gheorghe_-_13_-_Mi-E_Dor_De_Ea_(Ion_Banuta)_De_Ce-Ai_Plecat_(Tudor_Arghezi)
113-Tudor_Gheorghe_-_14_-_Bilet_De-Amor_(Romulus_Vulpescu)
114-Tudor_Gheorghe_-_15_-_Carmen_Meretricis_Sau_Crucea_De_Piatra_(Romulus_Vulpescu))
115-Tudor_Gheorghe_-_16_-_In_Fiecare_Zi_(Romulus_Vulpescu)
201-Tudor_Gheorghe_-_01_-_Ce-Ar_Fi__(J._Mirea)
202-Tudor_Gheorghe_-_02_-_Sub_Balcon_Eu_Ti-Am_Cintat_O_Serenada_(P.Andreescu)
203-Tudor_Gheorghe_-_03_-_Trurli_Trurli_(V.Vasilache_N.Stroe)
204-Tudor_Gheorghe_-_04_-_Ce_Faci_Asta_Seara_Tu_(G.Dendrino_Nel_Martini)
205-Tudor_Gheorghe_-_05_-_Vrei_Sa_Ne-Ntilnim_Simbata_Seara_(I.Vasilescu_N.Vladoianu)
206-Tudor_Gheorghe_-_06_-_Saruta-Ma_(E.Semo)
207-Tudor_Gheorghe_-_07_-_De_Ce_Mi-Ai_Spus_Ca_Ma_Iubesti_(I.Fernic)
208-Tudor_Gheorghe_-_08_-_Minte-Ma_(I.Fernic)
209-Tudor_Gheorghe_-_09_-_Zaraza_(Taglerara)
210-Tudor_Gheorghe_-_10_-_De_Cind_Ne-A_Surprins_Multimea_(Zvaidoc)
211-Tudor_Gheorghe_-_11_-_Daca_Ea_Nu_Ma_Iubeste_(Zavaidoc)
212-Tudor_Gheorghe_-_12_-_Jyra_(Discepole_I.Pribeagu)
213-Tudor_Gheorghe_-_13_-_Mi-E_Dor_De_Sarutarea_Ta_(P.Andreescu)
214-Tudor_Gheorghe_-_14_-_Mina_Birjar_(Nel_Martini_P.Sabin)
215-Tudor_Gheorghe_-_15_-_Inina-I_Un_Telefon_(I.Vasiles
petrecere cu taraf
parfumul nebunelor dorinti
01.Ce-ar fi!
02.Saruta-ma!
03.Truli, Truli
04.Ce faci asta seara tu
05.Vrei sa ne-ntalnim sambata seara
06.Sub balcon eu ti-am cantat o serenada
07.De ce mi-ai spus ca ma iubesti
08.Minte-ma 09.Zaraza
10.De cand ne-a surprins multimea
11.Daca ea nu ma iubeste
12.Jyra
13.Mana, birjar!
14.Inima-i un telefon
15.Saruta-ma!
lumina lina
Lumină lină lini lumini
Răsar din codrii mari de crini
Lumină lină cuib de cară
Scorburi cu miere milenară
De dincolo de luni venind
Si niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumină lină
Cine te-aşteaptă te iubeşte
Iubindu-te nădăjduieşte
Căci într-o zi lumină lină
Vei răsării la noi deplină
Cine primeşte să te creadă
Trei oameni vor venii sz-l vadă
Lumină lină lini lumini
Răsari din codrii mari de crini
I-atâta noapte şi uitare
Si lumile au perit în zare
Au mai rămas din vechea lor
Luminile luminilor
Lumină lină lini lumini
Instrăinându-i pe străini
Lumină lină,nuntă leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat şi szrăcit
Cel plâns şi cel nedreptătit
Si pelerinul însetat
In vatra ta au înoptat
Lumină lină leac divin
Incununându-l pe străin
Deasupra stiinsului pământ
Lumină lină Logos sfânt.
In fiecare zi
Romulus Vulpescu a implinit 76 ani, La multi ani !
Romulus Vulpescu este unul dintre cei mai rafinati traducatori din limba franceza; ne-a dat printre altele, traducerea versurilor lui François Villon si ale lui Charles d'Orleans, apoi, la fel de important, a tradus opera lui François Rabelais.
El este si scriitor, multe din poeziile lui fiind facute cunoscute prin punerea in pagina muzicala.
În fiecare zi
În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Rămîne un deşert de disperare.
Ne amăgeşte lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o şovăire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;
Ne răsucim pe-un aşternut posac,
Însinguraţi în doi, din laşitate,
Minţindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutările uzate;
Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:
Prea sceptici şi prea singuri, prea-n pustiu,
Ca să mai ştim că dragostea există.
În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Rămîne un deşert de disperare.
Carta postala
<Carta poştală I
Sus, lânga Turnul Alb, e gri,
E rece, vânt şi ud.
Jos, cerul Tâmpei se-nnegri
Şi nu exista Sud.
Braşovul fără tine-i mort,
E sumbru, rău, urât.
Biserici negre-n suflet port
Şi orgi dogite-n gât.
Contemplu-n cimitirul grec
Un nume brâncovan.
Şi-aş vrea să plec, nu pot să trec,
Şi te aştept în van.
N-am să revin, n-ai să revii:
Munţi mici, munţi mici şi trişti...
Nu mai există oameni vii:
Tu - singură - exişti.
versuri Romulus Vulpescu
grecesc...
....
Cu Isus in celula - 1/5
Filtrul sensibilitatii sale a ales de aceasta data poezia detinutilor politici pe care o restituie marelui public cu ajutorul unor sonoritati dominante de filonul bizantin. Astfel se explica optiunea pentru un acompaniament exclusiv vocal (sase voci barbatesti alese in urma unui minutios proces de selectie) , alegere care respecta traditia non-intrumentala a creatiei crestine ortodoxe.
Nu este vorba de o retraire a unor suferinte indurate ci de exercitiul unei evadari in lumea imaginatiei pentru ca poezia are puterea de a elibera sufletul uman.Versurile celor condamnati la intuneric isi gasesc drumul catre divinitate,calauzite fiind de lumina mintuitoare a adevaratei credinte. Si de convingerea ca unele lucruri nu trebuie uitate niciodata
album complet
