Valtul rozelor

30 aprilie 2008



Pe verdea margine de şanţ
Creştea măceşul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ.
Întâi pătrunse printre foi,
Şi le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuse-apoi,
Şi suspină - cum se suspină...

Şi suspină - cum se suspină...

Albeaţa lor de trandafiri
Zâmbind prin roua primăverii,
La mângâierile-adierii
A tresărit cu dulci simţiri.
Păreau năluci de carnaval
Cum se mişcau catifelate,
Gătite toate-n rochi de bal,
De vântul serii sărutate,

De vântul serii sărutate.

Scăldate-n razele de sus,
Muitate în argintul lunii,
S-au dat în braţele minciunii,
Şi rând pe rând în vânt s-au dus.

Iar vântul dulce le şoptea,
Luându-le pe fiecare,
Şi-un valţ nebun se învârtea,
Un valţ - din ce în ce mai tare,

Un valţ - din ce în ce mai tare.

Alexandru MACEDONSKI ("Literatorul", aprilie 1883)

Rondelul rozelor ce mor

29 aprilie 2008


E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, şi mor şi-n mine -
Ş-au fost atât de viaţă pline,
Şi azi se sting aşa uşor.

În tot, se simte un fior.
O jale e în orişicine.
E vremea rozelor ce mor -
Mor în grădini, şi mor şi-n mine.

Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăşaguri de suspine,
Şi-n marea noapte care vine
Duioase-şi pleacă fruntea lor... -
E vremea rozelor ce mor.

Alexandru MACEDONSKI (Universul literar, 12 iunie 1916)

Zbor curat

24 aprilie 2008



Cind eram mai tinar si la trup curat
Intr-o noapte floarea mea eu te-am visat
Infloreai fara pacat intr-un pom adevarat
cind eram mai tinar si la trup curat.
Nu stiam ca esti femeie eu barbat
Linga tine cu sfiala m-am culcat
Si dormind eu am visat, tu visind ai lacrimat
Cind eram mai tinar si la trup curat.
E pierduta noaptea aceea de acum
Carnea noastra de-i mai stie al ei parfum
Poamele ce-n pom azi stau gustul carnii tale-l au
Si cad miine toate putrede pe drum.
Fa-l sa fie Doamne sfinte numai om
Pe acel care ne-a ispitit sub pom
Si cind pomul flori va da
Fa sa-i cada carnea grea
Cum cadea-va dupa cintec mina mea.

Ioan Alexandru

Antiprimavara

22 aprilie 2008


Ce dacă vine primăvara
Atîta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
cu toţi cocorii înapoi.

În noi e loc numai de iarnă
Vom îngheţa sub ultim ger
Orbecăind pe copci de gheaţă
Ca un stingher spre alt stingher.

Şi vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Şi cuiburi au murit sub streşini
Şi lîngă mine nu eşti tu.

Schimbări mai grave decît moartea
Au fost şi sunt şi vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Şi vin nebuni să facă schi.

Şi ninge pînă la plăsele,
Ninsoarea-mi intră-n trupul tot
E-un dans de oameni de zăpadă
Ce-mbrăţişarea n-o mai pot.

În noi e iarnă pe vecie
Doi foşti nefericiţi amanţi
Ia-ţi înflorirea primăvară
Şi toţi cocorii emigranţi.

Intoarcerea fiului risipitor



Buna seara margine de sat
Buna seara câmp al reveriei
Buna seara vita mea de vie
Cu toiagul de beton armat

Buna seara dealuri retezate
Buna seara pasnice izvoare
Buna seara blândelor mioare
Firule de iarba langa roate.

Buna seara fetelor frumoase
Palidelor frunze de tutun
Buna seara cuiburi,ape,case
Buna seara plaiule strabun.

Buna seara vorbelor batrâne
Buna seara cântecelor noi
Buna seara codrule de pâine
Multumim ca nu te lasi de noi.

Buna seara zic si clipei mele
Buna seara somnule ce vii
Buna seara cuiburi,ape,stele
Care ma petreceti in tarii.

Buna seara fetelor frumoase
Palidelor frunze de tutun
Buna seara cuiburi,ape,case
Buna seara plaiule strabun.

Buna seara vorbelor batrâne
Buna seara cantecelor noi
Buna seara codrule de pâine
Multumim ca nu te lasi de noi.

Mi-a dat tata lemn de casa
Lemn de brad si de stejar
Mi-a dat mama cântec rar
Strugurel de tamâioasa.

Mi-a dat tata chef de-a-ntrece
Si la harta si la zis
Mi-a dat mama in Paris
Lacrima de floare rece.

Mi-a dat tata brat fierbinte
Sansa de a fi cum sunt
Mi-a dat mama tremur bland
Lânga scuza cea sfinte.

Mi-a zis tata de lumina
Sa imi fie focarul plin
Mi-a zis mama sa revin
Langa ea sub o colina

Mi-a zis mama sa revin
Langa ea sub o colina.

Mâna ta ne-a mângâiat
Vorba ta ne-a leganat
Am crescut cu alti copii de-o seama
Langa pomul cel rotat
Langa spicul cel bogat
Langa pragul casei noastre,mama

Langa pomul cel rotat
Langa spicul cel bogat
Langa pragul casei noastre,mama.

Am fost buni si rai am fost
Tu ne-ai pregatit un rost
Cu povete plânse in naframa
Tu ne-ai daruit un plai
Tu ne-ai invatat un grai
Si-am plecat cu ele in lume,mama

Tu ne-ai daruit un plai
Tu ne-ai invatat un grai
Si-am plecat cu ele in lume,mama.

Tot pamântul am colindat
Lumea intreaga-n lung si-n lat
Drumurile si acum ne cheama
Tu ne-ai asteptat mereu
Am venit cand ne-a fost greu
Si te-am gasit incaruntita,mama.

Tu ne-ai asteptat mereu
Am venit cand ne-a fost greu
Si te-am gasit incaruntita,mama.

Lacrimile sunt de dor
Arsitele de ogor
Noptile sunt clopote de arama
Toamnele te-au vestejit
Iernile te-au troienit
Ca pe-o floare din gradina,mama

Toamnele te-au vestejit
Iernile te-au troienit
Ca pe-o floare din gradina,mama.

Pelin beau, pelin manânc

Bunica-mi spune

Iarba rea

21 aprilie 2008

Luna cand rasarea
Mandra mea a venit
Sa ma ia la cosit
Iarba rea

Mandra-i fulg, coasa-i grea
Alba luna venea
Printre brazi linistit
Luneca

Noaptea nu-i de cosit
Stie ea, mandra mea
Din mers luna si ea
S-a oprit

Iarba rea ne-a vrajit
Mandra n-a mai venit
Mandra mea iarba rea
M-ai mintit!

Unde esti mandra mea?
Luna a asfintit
Campul a-ngalbenit
Necosit

Mandra mea, iarba rea
M-ai mintit!

Voinicul strain


Foaie de-un pelin
Si de rozmarin
Un voinic străin
Singurel pe drum

Intra noaptea-n sat
De câine lătrat
De lume-njurat
Doarme lângă gard
Noaptea nemâncat
De câine lătrat.

Vai, voinic străin
Ca măr dulce-n drum
Cine pe drum trece
Nu mi-l ocoleşte
Trece duşmanul
Si da cu parul
Si-mi rupe mărul
Seacă sufletul.

Tulpioara-i plânge
Cu lacrămi de sânge
Crengile că-i zice:
"Taica nu mai plânge
Ca nu-i vina mea
Nu e nici a ta
Ca n-am răsărit
La loc potrivit
De drumuri ferit.

Taci ca de-oi trai
Io te-oi îngrădi
Cu gard de nuiele
De cuvinte grele"

Foaie de-un măr dulce
M-as duce, m-as duce
Dar mi-e calea-n cruce
Si nu ştiu mă duce
La cel paltin nalt
Nalt si blestemat
Drumul să-mi oprească
Moartea să-mi umbrească.

Foaie de-un măr mic
La umbra de nuc
Doarme un voinic
Murgu-i priponit
Lantus de argint
Murgu' strafiga
Voinic deştepta.

"Bea murgule, bea
Furul te-a fura
Lanţul te-ar rodea
Lupii te-ar mânca
Tu când strafigasi
De mă deşteptasi
Frumos vis visam
Cum mă logodeam
C-o fata de crai
Pe-o gura de rai"

"Stăpîne, stăpîne,
Nu mă blestema
Nu ştii ca-i asa
Furul m-o fura
Lanţul m-o rodea
Lupii m-or mânca
Tu ai ramânea

Singurel pe vale
Cu saua-n spinare."

Salcâmii

10 aprilie 2008

video

Au înnebunit salcâmii
De atîta primăvara,
Umblă despuiati prin ceruri
Cu tot sufletu-n afara

Si l-au scos de dimineaţă
Alb si încărcat de rouă
Cu miresme tari de ceruri
Smulse dintr-o taină nouă

Au înnebunit salcâmii
Si cu boala lor odată
S-a-ntamplat ceva îmi pare
Si cu lumea asta toata

Păsările aiurite
Îşi scot sufletul din ele
Pribegind de doruri multe
Calatoare printre stele

S-a-mbatat pădurea verde
Nu mai e asa de calmă,
Tine luna lunguiata
Ca pe-o inima în palmă

Nu-mi vezi sufletul cum iese
În haotice cuvinte,
Au înnebunit salcamii
Si tu vrei sa fiu cuminte?

De-a v-aţi ascunselea

7 aprilie 2008


Dragii mei, o sa mă joc odată
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu ştiu când o sa fie asta, tata,
Dar, hotărât, o sa ne jucăm odată,
Odată, poate, după scăpătat.

E un joc viclean de bătrâni
Cu copii, ca voi, cu fetiţe ca tine,
Joc de slugi si joc de stăpâni,
Joc de păsări, de flori, de câni,
Si fiecare îl joacă bine.

Ne vom iubi, negreşit, mereu
Strânşi bucuroşi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Într-o zi piciorul va rămâne greu,
Mâna stângace, ochiul sleit, limba scamoasă.

Jocul începe încet, ca un vânt,
Eu o sa rad si o sa tac,
O sa mă culc la pământ.
O sa stau fără cuvânt,
De pildă, lângă copac.

E jocul sfintelor Scripturi.
Asa s-a jucat si Domnul nostru Isus Hristos
Si altii, prinşi de friguri si de călduri,
Care din câteva sfinte tremuraturi
Au isprăvit jocul, frumos.

Voi sa nu va mâhniti prea tare
Când mă vor lua si duce departe
Si-mi vor face un fel de înmormântare
În lutul afânat sau tare.
Asa e jocul, începe cu moartea.

Tata s-a îngrijit de voi,
V-a lăsat vite, hambare,
Păşune, bordeie si oi,
Pentru tot soiul de nevoi
Si pentru mâncare.

Toţi vor învia, toţi se vor întoarce
Într-o zi acasă, la copii,
La nevasta, care plânge si toarce,
La văcute, la mioarce,
Ca oamenii gospodari si vii.

Voi creşteti, dragii mei, sănătoşi,
Voinici, zglobii, cu voie buna,
Cum am apucat din mosi-stramosi.
Deocamdată, feţii mei frumoşi,
O sa lipsească tata vreo luna.

Apoi, o sa fie o întârziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, în timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.

Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit...

Puii mei, bobocii mei, copiii mei!
Asa e jocul.
Îl joci în doi, în trei,
Îl joci în câte câti vrei.
Arde-l-ar focul.


Versuri-Tudor Arghezi