De-a v-aţi ascunselea

7 aprilie 2008

Dragii mei, o sa mă joc odată
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu ştiu când o sa fie asta, tata,
Dar, hotărât, o sa ne jucăm odată,
Odată, poate, după scăpătat.

E un joc viclean de bătrâni
Cu copii, ca voi, cu fetiţe ca tine,
Joc de slugi si joc de stăpâni,
Joc de păsări, de flori, de câni,
Si fiecare îl joacă bine.

Ne vom iubi, negreşit, mereu
Strânşi bucuroşi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Într-o zi piciorul va rămâne greu,
Mâna stângace, ochiul sleit, limba scamoasă.

Jocul începe încet, ca un vânt,
Eu o sa rad si o sa tac,
O sa mă culc la pământ.
O sa stau fără cuvânt,
De pildă, lângă copac.

E jocul sfintelor Scripturi.
Asa s-a jucat si Domnul nostru Isus Hristos
Si altii, prinşi de friguri si de călduri,
Care din câteva sfinte tremuraturi
Au isprăvit jocul, frumos.

Voi sa nu va mâhniti prea tare
Când mă vor lua si duce departe
Si-mi vor face un fel de înmormântare
În lutul afânat sau tare.
Asa e jocul, începe cu moartea.

Tata s-a îngrijit de voi,
V-a lăsat vite, hambare,
Păşune, bordeie si oi,
Pentru tot soiul de nevoi
Si pentru mâncare.

Toţi vor învia, toţi se vor întoarce
Într-o zi acasă, la copii,
La nevasta, care plânge si toarce,
La văcute, la mioarce,
Ca oamenii gospodari si vii.

Voi creşteti, dragii mei, sănătoşi,
Voinici, zglobii, cu voie buna,
Cum am apucat din mosi-stramosi.
Deocamdată, feţii mei frumoşi,
O sa lipsească tata vreo luna.

Apoi, o sa fie o întârziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, în timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.

Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit...

Puii mei, bobocii mei, copiii mei!
Asa e jocul.
Îl joci în doi, în trei,
Îl joci în câte câti vrei.
Arde-l-ar focul.

Versuri-Tudor Arghezi