Valtul rozelor

30 aprilie 2008

Pe verdea margine de şanţ
Creştea măceşul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ.
Întâi pătrunse printre foi,
Şi le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuse-apoi,
Şi suspină - cum se suspină...

Şi suspină - cum se suspină...

Albeaţa lor de trandafiri
Zâmbind prin roua primăverii,
La mângâierile-adierii
A tresărit cu dulci simţiri.
Păreau năluci de carnaval
Cum se mişcau catifelate,
Gătite toate-n rochi de bal,
De vântul serii sărutate,

De vântul serii sărutate.

Scăldate-n razele de sus,
Muitate în argintul lunii,
S-au dat în braţele minciunii,
Şi rând pe rând în vânt s-au dus.

Iar vântul dulce le şoptea,
Luându-le pe fiecare,
Şi-un valţ nebun se învârtea,
Un valţ - din ce în ce mai tare,

Un valţ - din ce în ce mai tare.

Alexandru MACEDONSKI ("Literatorul", aprilie 1883)