Mahalaua Mon Amour

26 aprilie 2009

selectiuni din concert






Tudor Gheorghe ne-a educat in spiritul Mahalalei Mon Amour!



Unde putem incadra spectacolul lui Tudor Gheorghe care s-a desfasurat in ultimele doua seri la Sala Palatului? In limitele normalului, am putea spune, asa cum ar trebui sa fie el, adica normalul: un concert in care toata sala (plina ochi) raspunde cu entuziasm provocarilor artistului, in care respira in acelasi moment cu acesta, in care rade si plange deopotriva, in care sentimentele si emotiile se dezlantuie in cel mai natural mod, in care aplauzele sunt refulari ale unei atmosfere coplesitoare de dramatism sau dimpotriva bucurie.

Asa am putea descrie normalul maestrului Tudor Gheorghe, care ne-a daruit o alta lectie de cultura, din dorinta de a reconstitui izul mahalalei interbelice, evidentiind cu mare har componenta filosofica a pieselor din perioada de aur a culturii romanesti de atunci, dar tinand cont in aceeasi masura de partea nesofisticata, primitiva, care a ridicat de altfel muzica lautareasca la rangul de arta.



Spectatorii au trecut rapid prin stari extreme, Tudor Gheorghe daruind un manunchi de cantece de dor si jale, de iubire si de moarte, de viata si de bucurie, ale autorilor necunoscuti sau cunoscuti, din care il putem mentiona pe Anton Pann. Dramatismul realist si autentic prezent in versurile cantecelor, in special prin reconstituirea mortii sau a durerilor sufletesti din apropierea mortii a fost cu mai multa putere accentuat de interpretarea desavarsita a maestrului, creand in scurt timp o atmosfera apasatoare si incarcata.

Spectacolul a fost insa presarat si de umor, maestrul dezvaluind ironic parerea proprie despre emisiunile din ziua de astazi, in al carui format nu se incadreaza, exprimandu-si in acelasi timp regretul fata de disparitia emisiunilor autentice de cultura. In plus, interventiile maestrului dintre piese, oferind explicatii versurilor spre o mai buna intelegere, a facut ca publicului sa se afunde complet in atmosfera nefalsificata a mahalalei.

.

Maestrul a dorit sa prezinte publicului si o manea originala, demostrand ca trendul manelistic din ziua de astazi nu are nicio legatura cu adevaratul inteles al termenului, atragand exclamatii de admiratie.

Taraful care l-a acompaniat pe maestru a impresionat prin tonurile veritabile si impecabil redate ale muzicii mahalalei interbelice, plina de acorduri bizantine, dar si ale folcorului nostru cu intonatii similare bocetului, facand ca perceptia asupra perioadei ce a facut obiectul spectacolului sa devina mai clara si mai intensa.

.

Prin acest eveniment, maestrul si-a atins scopul de a completa un ciclu de restituiri muzicale, propuse in special tinerilor si de a reda starea unei “lumi speciale, a durerii si a bucuriei, spre o mai dreapta cinstire a domnilor lautari: Zavaidoc, Gheorghe Motoi, Faramita Lambru, Dona Siminica, Romica Puceanu, etc.”.

sursa: www.vreaubilet.ro

lumina lina

16 aprilie 2009

versuri de Ioan Alexandru

Lumină lină lini lumini
Răsar din codrii mari de crini
Lumină lină cuib de cară
Scorburi cu miere milenară

De dincolo de luni venind
Si niciodată poposind
Un răsărit ce nu se mai termină
Lină lumină din lumină lină

Cine te-aşteaptă te iubeşte
Iubindu-te nădăjduieşte
Căci într-o zi lumină lină
Vei răsării la noi deplină
Cine primeşte să te creadă
Trei oameni vor venii sz-l vadă

Lumină lină lini lumini
Răsari din codrii mari de crini
I-atâta noapte şi uitare
Si lumile au perit în zare
Au mai rămas din vechea lor
Luminile luminilor

Lumină lină lini lumini
Instrăinându-i pe străini
Lumină lină,nuntă leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat şi szrăcit
Cel plâns şi cel nedreptătit
Si pelerinul însetat
In vatra ta au înoptat
Lumină lină leac divin
Incununându-l pe străin
Deasupra stiinsului pământ
Lumină lină Logos sfânt.

Cu Isus in celula

14 aprilie 2009



In fiecare zi

6 aprilie 2009




Romulus Vulpescu a implinit 76 ani, La multi ani !

Romulus Vulpescu este unul dintre cei mai rafinati traducatori din limba franceza; ne-a dat printre altele, traducerea versurilor lui François Villon si ale lui Charles d'Orleans, apoi, la fel de important, a tradus opera lui François Rabelais.

El este si scriitor, multe din poeziile lui fiind facute cunoscute prin punerea in pagina muzicala.

În fiecare zi

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Rămîne un deşert de disperare.

Ne amăgeşte lenea unui vis
Pe care-l anulăm cu-o şovăire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;

Ne răsucim pe-un aşternut posac,
Însinguraţi în doi, din laşitate,
Minţindu-ne cu guri care prefac
În zgură sărutările uzate;

Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:
Prea sceptici şi prea singuri, prea-n pustiu,
Ca să mai ştim că dragostea există.

În fiecare zi, ne batem joc
De păsări, de iubire şi de mare,
Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
Rămîne un deşert de disperare.

Carta postala

<
Carta poştală I

Sus, lânga Turnul Alb, e gri,
E rece, vânt şi ud.
Jos, cerul Tâmpei se-nnegri
Şi nu exista Sud.

Braşovul fără tine-i mort,
E sumbru, rău, urât.
Biserici negre-n suflet port
Şi orgi dogite-n gât.

Contemplu-n cimitirul grec
Un nume brâncovan.
Şi-aş vrea să plec, nu pot să trec,
Şi te aştept în van.

N-am să revin, n-ai să revii:
Munţi mici, munţi mici şi trişti...
Nu mai există oameni vii:
Tu - singură - exişti.

versuri Romulus Vulpescu