Petrecerea cu taraf - 1/8

22 septembrie 2008



din seria de concerte "Saptamana risipitorului de frumuseti", Sala Palatului 2006

1 comentarii:

melissa spunea...

Pentru români, Tudor Gheorghe este o legendă vie. Inconfundabil, inegalabil şi senzaţional în fiecare moment al carierei sale începute în anul 1966, Artistul sărbătoreşte, în această primăvară, 40 de ani de succes. 40 de ani de când bucură sufletele şi de când "risipeşte frumuseţe" cu dărnicie şi cu dragoste. Într-o perioadă în care suntem agresaţi de subcultură şi superficialitate, orice clipă cu Tudor Gheorghe devine una de graţie
Risipitorul de frumuseţi oferă publicului său, la sfârşit de mai, o săptămână de încântare. şapte concerte susţinute la Sala Palatului, în şapte zile consecutive, un festival Tudor Gheorghe, pentru care vor exista şapte decoruri sau amplasamente de scenă diferite. Alături de Maestru, vor urca pe scenă 700 de muzicieni, iar pe 1 Iunie, de Ziua Copilului, 120 de copii, reprezentând toate provinciile româneşti, inclusiv cele de dincolo de Prut, îl vor acompania pe marele artist în spectacolul "Diligenţa cu păpuşi". Vor fi interpretate peste 200 de melodii şi vor fi recitate 50 de poezii semnate de mari poeţi ai culturii româneşti. Unul dintre cele şapte spectacole, "În căutarea dorului pierdut", va fi jucat în premieră la Bucureşti, unde sunt aşteptaţi în jur de 28.000 de spectatori, având în vedere că toate reprezentaţiile care îl au ca protagonist pe Tudor Gheorghe sunt "jucate" cu casa închisă. După 40 de ani de carieră şi 60 de viaţă, artistul se poate mândri cu faptul că nu s-a abătut niciodată de la principiile sale. Nici acum, dar, mai ales, nici înainte de 1989, când, având nenumărate ciocniri cu "tovarăşii" vremurilor, i s-a interzis apariţia în public pentru aproape zece ani. Nici după 1989, atunci când libertatea a adus în viaţa românilor mult kitsch în toate domeniile, Tudor Gheorghe nu a abdicat, nici măcar pentru o clipă, de la ideile sale legate de actul artistic. şi, în ciuda oricărui curent modern şi a trecerii timpului, generaţii întregi l-au iubit, îl iubesc şi îl vor iubi din suflet atât timp cât va exista. Sălile sale "gem" de fiecare dată, publicul său nu mănâncă seminţe, nu lasă mobilele să sune în disperare, ştie să reacţioneze şi să aprecieze fiecare clipă de bucurie interioară, dăruită prin cântec, de Tudor Gheorghe.

articol din ADEVARUL, 05 mai 2006, autor Evelyn BADEA